never forget.
Îți mai amintești oare cum așteptam zilele în care urma să ne vedem? acel sunet care schimba ziua? acele sentimente de nedescris pline de sinceritate. Mereu am fost două rebele. Cu părul răscolit de vînt abia așteptam să-mi iau zborul de la ore să mai stăm un pic, să mai povestim despre viață. Și ce știam despre ea? mai nimic, dar împreună părea că atingem absolutul.
Atunci, acolo, universul nostru se rezuma la vîntul neastîmpărat la noi două. Mi-e dor de rănile la picioare pe care le făceau pantofii de atîta mers. Și ce contau rănile? Ele treceau, în schimb momentele sunt de neuitat și cred că chiar dacă mi-aș pierde memoria asta s-ar putea să fie unicul raftuleț neatins.
Uneori mai cred că și asta e trecător. Și chiar cred, acele momente au contribuit la ceea ce suntem AZI!
Seara trecuta stateam intinse pe pat cu Lona si numaram baietii pe care i-am avut, am birfit pentru ca la un moment dat, am aprins calculatorul si priveam video si poze facute cu 3-4 ani in urma.Ne stim de 5 ani, si inca avem puterea sa ne simtim aproape, chiar daca din certuri nu iesim, iubirea ramine aici <3.
Inteleg perfect, pentru ca toate amintirile astea nu se uita, iar daca se uita, sau se pierd inseamna ca nu au contat.Stii uneori intr-o prietenie conteaza sa te simti liber cu el/ea si conteaza omul cu care iti impartasi sinceritatea, pentru ca la moment, altceva nu apare la orizont.
love u.